Toate abaterile de la lege din piața PSI se răsfrâng asupra beneficiarilor în două moduri:

 

       1. Economic (beneficiarii sunt cei care suportă costurile);

 

       2. Direct (beneficiarii sunt supuși la pericole pe care adesea le minimizează).

 

            În continuare, vom face o scurtă enumerare a celor mai frecvente modalități folosite pentru a înșela beneficiarii și de a îi face pe aceștia să cheltuie sume de bani mult mai mari decât ar fi nevoie în realitate.

 

       A. Comercializarea de produse neconforme

 

            Orice produs neconform este de fapt un furt. Fie că este vorba de 4 kg de pulbere într-un stingător tip P6, fie de stingătoare care nu au fost niciodată certificate și sunt fabricate în afara oricărui sistem de control al calității, fie că este vorba de un furtun pentru P50 care trebuie să aibă conform standardului minim 5 m lungime și el are în realitate 2 m etc., toate aceste cazuri se încadrează în aceeași speță: furtul.

 

            Produsele neconforme fie nu funcționează, fie funcționează defectuos, fie pot pune în pericol sănătatea și viața celor din jur (recipienți sub presiune). De asemenea, ele sunt subiectul amenzilor din partea autorităților.

 

            Produsele neconforme sunt adesea comercializate la aceleași prețuri cu produsele conforme iar furtul constă în creșterea profitului părții care încalcă legea. Este similar cu situația în care o firmă vinde 2 sticle de apă plata la același preț: într-una există apă de la o sursă omologată, îmbuteliată, stocată și transportată conform prescripțiilor tehnice și în cea de-a doua există apă de la rețeaua stradală.

 

            Costul de obținere a unui produs conform este în mod evident mai mare decât în cazul unui fals. Diferența se materializează în profitul crescut al firmei care face produse neconforme, în vreme ce beneficiarul riscă amenda, protecția bunurilor, sănătatea și siguranța celor din jur.

 

       B. Folosirea atelierului mobil

 

            Pentru a economisi din costuri, firmele prestatoare de servicii au inventat noțiunea de “atelier mobil”. Beneficiarul are marele avantaj că lucrările pot fi executate pe loc, economisind astfel timp și bani.  - Fals!

 

            În primul rând, lucrările de verificat, reparat și reîncărcat stingătoare sunt autorizate doar în locațiile fixe ale firmelor prestatoare de servicii, adică în atelierele lor, la acele adrese care apar în autorizațiile emise de IGSU.

 

            Pentru moment, în România nu există posibilitatea și cadrul legislativ de a autoriza un atelier mobil. Ce se folosește în realitate este de fapt un vehicul în care există câțiva saci de pulbere și câteva piese de schimb (de decor) și unul sau mai multe tuburi de azot pentru presurizarea stingătoarelor pe teren – sursa celor mai multe accidente de muncă ca rezultat al cilindrilor explodați.

 

            În realitate, folosind atelierele mobile nu se execută nicio lucrare, exceptând etichetarea stingătorului și eventual ștergerea sa de praf. Folosirea atelierului mobil înseamnă trimiterea unui echipaj care să acopere o arie cât mai mare, prin accesul la beneficiari cât mai îndepărtați fizic de atelierul atestat, și în principiu a nu executa nicio lucrare așa cum sunt ele prevăzute în OMAI 138/2015 și procedurile de mentenanță ale stingătoarelor. Atelierele mobile sunt interzise prin lege, totodată ele sunt periculoase. În caz de accident de muncă la sediul unui beneficiar, atât acesta cât și firma prestatoare de servicii vor fi subiectul anchetelor ulterioare din partea ITM, poliție, procuratură etc.

 

       C. Falsa identificare

 

            Conform capitolelor anterioare dar și a OMAI 138/2015, stingătoarele de incendiu nu pot fi verificate, reparate sau reîncărcate decât dacă în prealabil s-a putut face identificarea lor. Acest lucru presupune în mod automat existența etichetei originale a producătorului. Identificarea corectă înseamnă ca firma prestatoare să știe ce piese și încărcături trebuie să folosească. De asemenea, să știe dacă respectivul model de stingător este sau a fost certificat, dacă se regăsește în Lista Mijloacelor Certificate conform OMAI 88/2012 etc.

 

            Acest pas este necesar pentru efectuarea operațiunilor de verificat, reparat și reîncărcat stingătoare. Însă sunt foarte multe firme prestatoare de servicii care îl ignoră și execută diverse operațiuni pe produse pe care nu le pot identifica.

 

            Consecințele acestui fapt sunt:

 

       - Încălcarea directă a două articole din OMAI 138/2015;

       - Oferirea garanției pentru un produs despre care nu se știe nimic (performanță, producător etc.).

 

       Au existat inclusiv situații în care prestatorii de servicii nu au citit deloc etichetele și au întors la beneficiar stingătoare de tip P cu etichetă de SM și stingătoare de tip SM cu etichetă de P. Având în vedere că stingătoarele de tip P se pot folosi la incendii unde este prezent curentul electric până la 1000 V și stingătoarele tip SM nu, deoarece conțin apă…. Vom lăsa propoziția în suspensie.

 

       D. Verificarea stingătoarelor cu ISCIR expirat

 

            În momentul în care recipientul împlinește 10 ani de la data producției în mod normal acesta fie trebuie scos din uz și înlocuit, fie trebuie iscirizat (testat la proba hidraulică și prelungită viața sa pe o perioadă maxim identică cu ultima garanție – 1 an). Foarte mulți prestatori ignoră acest aspect și returnează beneficiarilor stingătoare cu ISCIR-ul expirat de 4, 8 sau poate chiar 10 ani.

 

            Pe lângă faptul că acest lucru este considerat faptă penală, el reprezintă totodată un risc destul de mare pentru beneficiar, în special în cazul stingătoarelor tip P și SM. Deoarece recipienții stingătoarelor tip P sau SM au o grosime a peretelui de 1,24 mm (minim conform PED) și stau în presiune de 14-16 bari timp de 10 ani, tehnicienii ISCIR au considerat că aceștia au nevoie de o testare la presiune la finalul intervalului.

 

            Orice fisură apărută poate declanșa o explozie. Un pericol aparte îl reprezintă stingătoarele de tip SM deoarece învelișul protector intern se distruge în timp, permiţând apei acces la peretele de oțel şi în special deoarece pe piața românească peste 50% din totalul stingătoarelor tip SM NU AU înveliș intern (fabricanții autohtoni de cilindri sudați nu au cunoscut aceasta tehnologie) și astfel coroziunea are loc accelerat și riscul apariţiei de fisuri este foarte mare.

 

            La o presiune de 16 bari, un cm2 de metal este împins permanent cu o forță de aproximativ 20 kgF. Fundul recipientului unui stingător de tip SM6 este astfel împins cu o forță de aproximativ 250 kgF pe toată durata în care acesta are presiune înăuntru.

 

       E. Manopera fictivă

 

            Dacă stingătoarele sunt preluate la sediul prestatorului de servicii (atelierul autorizat ISCIR și IGSU) și nu sunt etichetate în spatele “atelierului mobil”, aceasta nu înseamnă neapărat că se va executa o anumită manoperă asupra respectivelor produse. Sunt unii prestatori de servicii care doar șterg stingătoarele de praf și le lipesc etichete dând o nouă garanție de un an. Nu îi interesează nici să identifice stingătorul, nici să se asigure că au piese de schimb și încărcături originale (în cazul în care le schimbă), nici dacă este omologat și astfel nu-i interesează calitatea produsului care se reîntoarce la beneficiar, la fel de bine cum desconsideră riscurile la care acesta din urmă este supus.

 

            De multe ori, costul suportat de beneficiar pentru manoperă este de fapt costul etichetei de verificare pe care prestatorii o atașează stingătorului.

 

            Au existat inclusiv situații în care stingătoarele au fost preluate depresurizate (acul manometrului fiind pe roșu) și s-au întors în aceeași condiție cu o nouă garanţie de 1 an.

 

       F. Piese și încărcături fictive

 

            Nu numai că unii prestatori de servicii nu dețin piese de schimb și încărcături originale de la producători pentru situațiile în care au nevoie de ele, dar aceștia nici nu au in dotare Registrul Pieselor de Schimb care este obligatoriu prin lege. Însă problema principală nu este aici. Ci apare atunci când se ofertează prețuri anormal de joase pentru verificare, însă factura finală este foarte mare deoarece abundă de piese și încărcături înlocuite. De cele mai multe ori, acestea sunt fictive și apar doar în documente. Nu există intrări pe astfel de piese și încărcături așadar nu există înlocuiri decât scriptice.

 

            De asemenea, prețul acestor piese și încărcături este foarte mult mărit față de prețul real al pieței. Componentele sunt facturare de obicei cu un preţ de până la 5-7 ori mai mare decât preţul lor mediu de pe piaţă.

 

            În general piesele nu se schimbă și aproape niciodată stingătoarele de incendiu nu se reîncarcă. Totul este scriptic și are singura menire de a mări sumele facturilor emise către beneficiari.

 

       G. Nu se emit devize        

 

            În mod normal, justificarea lucrărilor de verificat, reparat și reîncărcat stingătoare de incendiu se face printr-un deviz identic cu cel pe care-l pun la dispoziție service-urile auto. Din acest document trebuie să reiasă separat manopera, piesele de schimb și încărcăturile. Dar, după cum am arătat la punctul f., piesele de schimb și încărcăturile sunt adeseori fictive. În lipsa devizelor există o factură pe care apare “mentenanță stingătoare” plus o anumită sumă în care “sunt cuprinse” toate costurile: manoperă, piese, încărcături.

 

            Lipsa devizului care să spună exact că s-au înlocuit X valve, Y furtunuri și Z kg de pulbere înseamnă că prestatorul de servicii nu are neapărată nevoie de intrări pe respectivele piese deoarece:

 

       - Raportat la beneficiar: toate costurile sunt incluse în prețul facturii (manoperă, piese și încărcătură);

 

       - Raportat la ANAF: beneficiarul nu a avut nevoie decât de verificare, nu s-a înlocuit nimic, așadar nu este nevoie de intrări și ieșiri din gestiune.

 

       H. Etichete false

 

            Deoarece până în 2019 nicio firmă producătoare din România nu a avut etichete prevăzute cu elemente de siguranță pentru a nu putea fi replicate, unii prestatori de servicii de verificat, reparat și reîncărcat stingătoare de incendiu s-au gândit să facă acest lucru: să le copieze și să le utilizeze pe stingătoare neconforme. Astfel, sunt foarte multe situațiile când stingătoarelor care nu puteau fi identificateli s-a dat jos eticheta “albă” (adică orice altă etichetă în afară de cea a producătorului) și li s-a aplicat o etichetă falsă de producător.Informațiile de pe respectiva etichetă în mod evident nu coincid cu produsul în sine.

 

            Au fost și cazuri în care, folosind doar eticheta, s-a schimbat până și tipul stingatorului nu doar modelul. Mai precis etichete de G3 îndepărtate (care trebuie obligatoriu scoase din uz conform OMAI 138/2015) și aplicate etichete de G2 sau etichete de G6 îndepărtate și aplicate etichete de G5 etc.


Inscriere newsletter