Sistemele de hidranţi interiori sunt alcătuite din:

 

       - O componentă care face racordarea furtunului de refulare la reţeaua de apă;

       - Un furtun de refulare;

       - O ţeavă de refulare;

       - Un tambur metalic pe care se înfaşoară furtunul;

       - O cutie de metal de diverse dimensiuni care încastrează tot sistemul.

 

            Prezenţa cutiei metalice nu este obligatorie: există şi sisteme de hidranţi interiori care se fixează direct în nişa peretelui.

 

            Din punct de vedere al furtunului cu care sunt echipate sistemele, acestea se împart în două categorii:

 

       1. Sisteme de hidranţi cu furtun de refulare plat (standardizate conform EN 671-2:2012);

 

       2. Sisteme de hidranţi cu furtun de refulare semirigid (standardizate conform EN 671-1:2012).

 

            În funcție de debitul necesar, diametrele interioare ale furtunurilor de refulare pot varia astfel:

 

       - Furtun plat DN (diametru nominal) 25 și DN 52 mm;

       - Furtun semirigid DN 19, DN 25 și DN 33 mm.

 

            La fel ca în cazul stingătoarelor, sistemele de hidranţi interiori reprezintă un întreg alcătuit din mai multe componente certificate. Necesarul de sisteme de hidranți interiori (cantitate, tip) pentru dotarea unui anumit obiectiv este stabilit în proiectul clădirii, acesta fiind supus P118/2 – 2013 – Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor.

 

            Conform P118:

 

       “4.1. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează la:

 

       a) clădirile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A şi B, încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de aria construită sau desfăşurată şi număr de niveluri;

 

       b) clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi clădiri cu săli aglomerate, indiferent de destinaţie, de ariile construite şi numărul de niveluri;

 

       c) clădiri de învăţământ cu mai mult de 200 de utilizatori sau cele cu aria construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

 

       d) clădiri cu destinaţie de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, clădiri de turism/structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare cu mai mult de 100 de paturi sau cele cu aria construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri.

 

       e) clădiri montane cu capacităţi mai mari de 100 de paturi;

 

       f) clădiri pentru sănătate/de îngrijire a sănătăţii, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, bătrâni, persoane cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost cu mai mult de 100 de persoane sau cele cu aria construită mai mare de 600 m² şi mai mult de 3 niveluri supraterane;

 

       g) clădirile, compartimentele de incendiu şi spaţiile pentru comerţ cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 m2;

 

       h) clădiri pentru cultură pentru mai mult de 200 de persoane sau cele cu mai mult de trei niveluri supraterane şi aria lor construită de peste 600 m2;

 

       i) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 m2;

 

       j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;

 

       k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori;

 

       l) clădiri sau spaţii de producţie şi/sau depozitare în care se utilizează materiale sau substanţe combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;

 

       m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime), indiferent de aria construită;

 

       n) spaţii subterane publice (cu excepţia locuinţelor), de producţie şi/sau depozitare subterane cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;

 

       o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare;

 

       p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;

 

       4.2. Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranţi interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri.

 

       4.12. Hidranii de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător.

 

       4.15. Nișele hidranițlor de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereții rezistenți la foc, pe cei care despart încăperi cu risc de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nișă, rezistența la foc a peretelui, după montarea nișei, trebuie să rmână neschimbată.”