Fiecare agent de stingere are o rețetă proprie de preparare în sensul compuşilor chimici și a procedurilor de fabricare. Rolul produselor finite este ca performanțele lor (de stingere, de rezistență la îngheț etc.) să satisfacă cel puțin condițiile minime impuse de standarde.

            Pulberile și spumanţii se încadrează în clase și tipuri și au denumiri unice.

            Clasele sunt pulberile ABC, BC sau D respectiv spumanți de joasă, medie sau înaltă infoiere.

            Tipurile pulberilor sunt date de concentrația de substanță activă: 20%, 30%, 40% etc.

            Tipurile spumanților înseamnă compoziția lor chimică generală (proteinici, fluoroproteinici, sintetici, rezistenți la alcooli) dar și concentrația necesară obţinerii soluției spumante (1%. 3% etc)

            Fiecare produs care este de un anumit tip și se încadrează într-o anumită clasă are:

       - Denumire unică (echivalentul modelului în cazul stingătoarelor de incendiu);

       - Certificat unic;

       - Performanțe specifice.

            Se citește corect “pulbere clasa ABC, tip ABC20, nume ZX PD Standard N” sau “spumant din clasa de joasă infoiere, tip AFFF 3%, nume Filmfoam 913”. Așadar, fiecare “model” de spumant este unic. Pulberile și spumanţii au în completarea certificatelor o fișă tehnică și un MSDS (Material Safety Dată Sheet), unde sunt prezentate toate caracteristicile acestora (materii prime, compoziție, identificarea potențialelor pericole, instrucţiuni de depozitare, proprietăți fizice și chimice etc).

            De asemenea, pulberile și spumanţii sunt fabricați pe loturi, cărora producătorul le da anumite coduri. Pentru fiecare lot există un "certificat de analiză chimică" care certifică faptul că agenții de stingere se încadrează în parametrii certificatului și ai MSDS-ului. Loturile agenților de stingere trebuie să fie inscripționate și pe etichetele ambalajelor în care sunt livrați pentru a se putea face corespondența între produs și documente.