Firmele prestatoare de servicii de verificat, reparat și încărcat stingătoare de incendiu sunt guvernate de OMAI 138 / 2015, care este disponibil și pe site-ul www.apsia.ro, secțiunea “Documente Utile”. În esență, OMAI 138 / 2015 spune că stingătoarele care pot fi verificate, reparate și reîncărcate sunt doar cele certificate, respectiv care au certificat de introducere pe piață în conformitate cu OMAI 88/2012 (lista disponibilă pe site-ul www.igsu.ro, secțiunea ,,Informații utile”).

 

            Fiecare stingător avizat are descrisă în anexa certificatului o “rețetă de preparare” care cuprinde componentele stingătorului (cilindru, valvă, manometru, țeavă de interior, furtun, agent de stingere).

 

            Firmele care prestează lucrări de verificare, reparare și reîncărcare pentru stingătoare de incendiu trebuie să aibă agreare de la producătorul acestora pentru a le putea efectua mentenanța. De asemenea, producătorul pune la dispoziție prestatorilor de servicii piese de schimb.

 

            Fiecare piesă originală are codul ei, cod care trebuie să se regăsească în toate documentele, începând cu factura emisă de producător către firma prestatoare de servicii și terminând cu documentele care sunt prezentate beneficiarului (deviz de lucrări, certificat de calitate etc.).

 

            Pe scurt, stingătoarele asupra cărora pot fi efectuate operațiuni de verificat, reparat și reîncărcat sunt:

 

       A. Toate stingătoarele avizate EN 3-7:2004 + A1:2007 și EN 1866-1:2008 și care au certificate de introducere pe piață conform OMAI 88/2012;

 

      B. Toate stingătoarele de la punctul A., dar a căror certificate au expirat, care nu au fost retrase de pe piață prin ordin de retragere și pentru care încă se mai găsesc piese și încărcături originale (furnizorii încă există și produc) - producătorul stingătoarelor de incendiu trebuie să asigure piese originale și încărcătură timp de minim 10 ani de la expirarea certificatului;

 

       C. Toate stingătoarele care respectă punctele de mai sus și au eticheta originală intactă pentru ca firmele prestatoare de servicii să poată face identificarea: a producătorului, a agentului de stingere, a pieselor necesare conform modelului certificat, a numărului de referință al certificatului producătorului etc.

 

            Scopul OMAI 138/2015 este ca toate stingătoarele neconforme din piața românească să fie scoase din uz în urma operațiunii de identificare și să fie înlocuite cu produse certificate și conforme

Pe scurt, stingătoarele care trebuie scoase din uz sunt:

 

       A. Toate stingătoarele considerate 'depășite' conform articolului 25: de tip ,,soda acid”, cu spumă chimică, cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon, de unică folosință mai vechi de 5 ani, care funcționează prin răsturnare, cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire, cu recipient din oțel îmbinat prin nituire;

 

       B. Toate stingătoarele considerare atipice față de standardele EN 3-7:2004 + A1:2007 și EN 1866-1:2008: G1, G3, G6, P5, P10, AP10, SM10, H3, H10;

 

       C. Toate stingătoarele care nu au certificate EN 3-7:2004 + A1:2007 și EN 1866-1:2008 valide și/sau care nu se regăsesc în Lista Mijloacelor Certificate (www.igsu.ro > Informații Utile) cf. OMAI 88/2012 (nici la secțiunea “certificate expirate”);

 

       D. Toate stingătoarele pentru care nu se mai găsesc piese de schimb și/sau substanțe de stingere conform rețetelor unice;

 

       E. Toate stingătoarele care au urme de coroziune pe recipient sau a căror recipienți sunt deformați datorită impacturilor mecanice;

 

       F. Toate stingătoarele care nu au eticheta originală a producătorului (în general aceasta este acoperită sau distrusă de unele firme prestatoare de servicii), deoarece acest lucru face imposibilă identificarea stingătorului, a producătorului, a pieselor și încărcăturii originale precum și a numărului certificatului.

 

       G. Toate produsele care reprezintă falsuri, în sensul că nu corespund fie cu standardele EN 3-7:2004 + A1:2007 și EN 1866-1:2008 fie cu rețeta modelului certificat, mai precis:

 

            - componentele care-l alcătuiesc nu sunt cele descrise în certificate;

 

            - masa nominală de agent de stingere nu este cea corespunzătoare (exemplu: 4 kg de pulbere într-un stingător P6, 30 de kg de pulbere într-un stingător P50);

 

            - marcajele de pe cilindri, valve, etichete nu sunt complete, corecte sau lipsesc;

 

            - furtunurile de refulare nu au dimensiunile corecte conform standardelor și certificărilor (exemplu: furtun de 2 m pentru un P50 care trebuie să aibă furtunul de minim 5 m);

 

            - informațiile de pe etichetă intră în conflict cu informațiile din certificate sau de pe componentele stingătorului (exemplu: stingător certificat la -30 de grade C cu marcajul valvei "-20 grade C" sau producătorul care apare pe etichetă nu este în realitate producătorul stingătorului);

 

       H. Toate stingătoarele care necesită iscirizare (conform ISCIR PT C-5:2003), adică au recipienți produși în urmă cu 10 ani sau mai mult și beneficiarul nu dorește achitarea acestui serviciu (verificarea hidraulică a recipienților) datorită costurilor foarte ridicate.

 

            OMAI 138/2015 spune: “în urma operațiunilor de verificare, reparare și încărcare, stingătorul trebuie să corespundă 100% cu modelul certificat”. Orice stingător care nu poate fi identificat, nu poate îndeplini aceasta prescripție, prin urmare trebuie scos din uz.